DOR de DOR

Mă întrebaţi ce este Dorul?
Să fiu sincer nu ştiu cum arată, îi seamănă lui frate-său, ,,Sburătorul” , apare şi dispare, însoţind zeul Cupidon peste tot unde vede inimi uscate de oboseala aşteptării unor miracole suprapămînteşti!
Dorul este carie sufletească şi un Nume de Român. El s-a născut înaintea erei noastre în inima ,, Dochiei şi a lui Traian” , dar care a ramas orfan de mic copil. Într-o bună zi, însă, Dorul a făcut cunoştinţă cu o mioară bîrsană, care i-a arătat noului prieten lumea, cîmpiile şi munţii, pădurile, rîurile şi oamenii.
Excursia i-a plăcut foarte mult şi atunci Dorul a hotărît să se cazeze pentru o bucată de vreme la hotelul ,, Pe un picior de plai
Pe-o gură de rai” , aici el l-a cunoscut pe starul Academiei Păstoreşti, Ciobănaşul-ce din fluier melodios doineşte.
Din acel moment Dorul, Mioriţa şi Ciobănaşul sunt nedespărţiţi, punînd bazele celei mai de succes agenţii de turism ,, Sufletul Românului”.
Aici din toate timpurile sau adresat cel mai de vază personalităţi cu scopul de a-şi petrece cele mai frumoase vacanţe, concedii sufleteşti la cele mai renumite baze de odihnă din Literatura Românească. Spre exemplu: cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin şi Ioan Neculce le-a plăcut cu desăvîrşire la sanatoriul ,, Letopiseţul Ţării Moldovei ” unde Dorul le-a oferit posibilitatea să acceseze cele mai voluminoase pagini web cu conţinut istoric national. Dimitrie Cantemir a avut parte de cele mai frumoase aventuri în parcul de distracţie al ,, Istoriei ieroglifice”.
Vasile Alecsandri a rămas profund impresionat de sauna pastelurilor de la ,, Mirceşti” unde ,, Iarna “ a avut posibilitatea să vizioneze cu Dorul ,, Poveşti la gura sobei”, iar ,,Primăvara” să admire ,, Dimineaţa”!
Între timp, Ion Creangă, la bătrîneţe se înscrie la scoutism, pentru a-şi aduce aminte de copilărie, încercîdu-şi puterile la diferite probe sportive: atletism-,,Pupăza din tei” şi ,, La furat cireşe” , înot- ,,La scăldat” ,schi-,, Popa Tanda”.
Într-o seară, după o zi grea de muncă, Dorul a ieşit la plimbare cu ,,Întunericul” , plimbîndu-se peun mal de lac, la un moment dat îl întîlnesc pe Mihai Eminescu ce îşi aştepta în ,,Singurătate” cu ,,Speranţa” ,,Revederii” ,,Crăiasa din poveşti”, l-au privit cu tristeţe şi şi-au continuat plimbarea prin parcul ,,Luceafărul”.
Istoria celei mai de succes afaceri nu se opreşte aici doar că puţin s-a modificat componeţa grupului trio. Mioriţa împreună cu Mihai Sadoveanu şi Victoria Lipan pleacă să învestigheze cazul ,,Baltagul”, iar Ciobănaşul după ce-şi găseşte în sfîrşit mult rîvnitul ,,Toiag al Păstoriei” din minunata colecţie de suvenire a lui Ion Druţă, iese la pensie.
În aşa fel, Dorul a rămas de unul singur să ducă ,,Povara bunătăţii noastre” în ,,Casa Mare” a sufletului românesc.

INTIMITATE

Magia orelor tîrzii
Privirea îmi îndreaptă
Pe aripi de feerii
La un îngeraş de fată.

În dansul picăturilor de ploaie
Ce topesc geamul transpirat
Curg pe trupul meu şiroaie
Săruturi tandre, de neuitat.

În lumini de fulgere, dansează
Doi sînişori ca doi bujori
Ce nici o clipa nu încetează
Inima să mi-o topească în fiori.

Cu mîngîieri şi atingeri fine
Continui eu să te alint.
Cu versuri dulci şi multe rime,
În astă seara eu te-am cucerit.

Două inimi, un tot întreg
Am devenit în noaptea asta
Pacat, că clipele eterne trec
Şi-nghit timpul din dragoste noastră.

TRINITATE

Iubire cere şi sufletul şi trupul,

Umbriţi de secolul XXI.

Bătăile inimii nu le mai simt,

Iar cerul s-a-ndepărtat de la pamînt.

Rugăciunile sunt transformate în nisip,

Ecoul lor doar şueră în vînt.

Credinţă cer şi pentru suflete-mîntuire

Rog pace şi între oameni doar iubire.

Etern să bată clopotele în inimile noastre

Dangătul Învierii Cugetul să ni-l trezească.

Iubind în taină pîna la ultima suflare

Numai smerenie rog şi-o binecuvîntare.

Ţărmuri îndepărtate în veci să adăpostească

Adevăruri sfinte despre crezurile noastre.

Speranţă cer în umbra soarelui răsare

Pătruns de indiferenţa lumii ce sa autodistruge, moare.

Esenţa vieţii nu pot s-o mai absorb

Rog mîntuire şi-o ultima dorinţă, în acest început de secol mort.

Aştept, poate apare, un chip de înger salvator

Născut din pulberea iubirii şi prin speranţe rătăcitor.

Ţinînd în mîina dreaptă crucea iar în cea stînga-un scut de-apărător

Ajutor cer, ca sa salvăm o inima, un suflet, un popor! . . .