TRINITATE

Iubire cere şi sufletul şi trupul,

Umbriţi de secolul XXI.

Bătăile inimii nu le mai simt,

Iar cerul s-a-ndepărtat de la pamînt.

Rugăciunile sunt transformate în nisip,

Ecoul lor doar şueră în vînt.

Credinţă cer şi pentru suflete-mîntuire

Rog pace şi între oameni doar iubire.

Etern să bată clopotele în inimile noastre

Dangătul Învierii Cugetul să ni-l trezească.

Iubind în taină pîna la ultima suflare

Numai smerenie rog şi-o binecuvîntare.

Ţărmuri îndepărtate în veci să adăpostească

Adevăruri sfinte despre crezurile noastre.

Speranţă cer în umbra soarelui răsare

Pătruns de indiferenţa lumii ce sa autodistruge, moare.

Esenţa vieţii nu pot s-o mai absorb

Rog mîntuire şi-o ultima dorinţă, în acest început de secol mort.

Aştept, poate apare, un chip de înger salvator

Născut din pulberea iubirii şi prin speranţe rătăcitor.

Ţinînd în mîina dreaptă crucea iar în cea stînga-un scut de-apărător

Ajutor cer, ca sa salvăm o inima, un suflet, un popor! . . .