Facebook şi Odnoklasniki ori SECURITATEA COPILULUI

  

În BRAŢELE MAMEI 
nu mă tem de nimic!

 Existenţa oricărei fiinţe vii este supusă în permanenţă unor factori de risc, a fi sau a nu fi. Sub această lege a naturii respiră şi omul. Zi de zi fiecare din noi trăieşte adevărate provocări mai mult sau mai puţin periculoase pentru sănătatea şi viaţa noastră. Din primele zile de viaţă principalul scop care ne preocupă este cum să trăim, cum să existăm, plîngem cînd ne este foame şi fugim cînd latră vriun cîine la noi.

   Securitatea! Un termen atît de vast, atît de sonor atît de strict necesar. De fapt nu am de gînd să vă fac introduceri în securitate militară, sau lecţii de securitate politică, nu am să vă învăţ cum să depăşim securitatea economică sau să vă explic ce este securitatea alimentară, cu toate că  cele menţionate sunt nu mai puţin importante decît ceea despre ce intenţionez să ,,atenţionez". Ceea despre ce vreau să scriu şi să luăm atitudine este cum garantăm în primul rînd copiilor noştri atmosfera de siguranţă, de protecţie.

  Şi ce are facebooku şi ondnoklasniku? Pe lîngă faptul că pînă nu demult cineva din noi era indiferent, acum au mai apărut din cei care pur şi simplu devin preocupaţi, fie chiar ,, obsedaţi " de reţele de socializare, şi nu numai. Deja tot mai des auzim, citim despre cazuri şocante cînd mama se ia cu internetul şi îşi uită odrasla în ger, tot mai des unei părinţi îşi lasă copiii fără supraveghere ori şi mai grav îi uită în apa fiebinte din cadă. E grav! Vorbim des şi mult despre noţiuni de siguranţă globale, dar uităm aragazul deschis, cablul neizolat ori gurile fîntînilor neacoperite. 

Zîmbetul este Siguranţă

  Eu nu am încă, copii, dar trăind alături de cineva mă simt responsabil poate mai mult pentru cel de alături decît pentru mine, şi dacă sincer cu mult înainte de a scrie acest articol, seară de seară înainte de a pleca la somn verific  să fie deconectat gazul, cînd plec de acasa, ştiind că ies ultimul din casă, verific să fi deconectat totul de la reţeaua electrică, şi totuşi conştientizez că nu este de ajuns. Azi cînd calculatorul şi televizorul sunt adevărate provocări pentru fiecare din noi se necesită mult efort ca să fim totuşi mai atenţi la cei din jur, îndeosebi la cei care abia fac primele descoperiri, primii paşi în acest labirint al riscurilor. 

  Şi ce dacă nu e copilul meu, gîndul acesta nu trebuie să-mi  permită ca să fiu indiferent şi să-l las să fugă pe gheaţa subţire, şi ce dacă la copilul meu este cuplată centura de siguraţă, gîndul acesta nu trebuie sa-mi pemită să accelerez. 

   Atenţia şi atitudinea ele sunt garantul securităţii, nu e de ajuns numai să ştim , este nevoie şi să acţionăm, iar copiii sunt cei care au nevoie acum de aceste acţiuni. Pe lîngă copii vom învăţa să ne purtăm de grijă unul celuilalt, ori securitatea naţională, socială, militară-SECURITATEA vine de la grija, atenţia şi atitudinea protectoare luată faţă de cel de alături, şi în primul rînd faţă de COPII.

  Ţine-ţi minte Zîmbetul sincer îl găsim doar la copii, deci hai să zîmbim în SIGURANŢĂ!