Ads 468x60px

RĂZBOI INDIFERENŢEI sau Cum să stopăm procesul îngropării de viu


Prima problemă care mi-o propun să o discut cu tine cititorule, şi pe care ţi-o propun spre meditataţie, este o problema a mea, o problema a ta, problema noastră a tuturor-Indiferenţa. La acest capitol avem de discutat multe, dar astăzi vreau să discutăm despre unul din fructele indiferenţei- Neglijenţa şi descriminarea în cadrul HIV şi SIDA. O dilemă a secolului, care de multe ori în ultima vreme te plictiseşte atunci cînd îi auzi titlul, numele . Eu , însă am să încerc să nu te mai stresez cu polemica subiectului HIV şi SIDA, ci am să încerc să provoc în tine simţul receptivităţii şi al responsabilităţii că poate împreună să salvăm o inimă, un suflet, un OM.
Pentru început vreau să cred că am încredere în tine şi vei face un efort pentru a ma ajuta să lichidăm împreună indiferenţa prezentă în momentul abordării temei HIV şi SIDA. Te chem şi vreau să mă fac prieten cu tine, cititorule ca împreună, că cine ştie poate şi tu ai aceleaşi intenţii ca şi mine să oferim o mina de ajutor celor care au într-adevăr nevoie de noi . Indiferenţa şi efectul negativ al acesteia ,,discriminarea” ne transforma în cei mai oribili monştri, prin neglejenţă şi cel mai grav conştient mergem la îndepărtarea prietenilor, izolarea rudelor, iubiţilor care dintr-un motiv sau altul s-au infectat de virusul HIV şi care nu exclud o parte sau poate totalmente - e vina lor că nu au fost atenţi, sau asemeni nouă la un moment au fost prea indiferenţi şi sine-ncrezuţi că problema/boala dată nu îi va afecta pe ei, şi, în acelaşi timp noi (sănătoşi) purtăm si o mai mare vină, şi prezentăm poate un şi mai mare pericol ca ei.
Ştim cu toţii că comunicarea cu persoanele HIV infectate nu ne dăunează, chiar şi conveţuirea de zi cu zi în anturajul, prezenţa lor nu sunt atît de periculoase pe cît ne imaginăm, dar atitudinea noastră a celora care încă nu sîntem ,,atinşi” demonstrează o atîrnare neomenească atît asupra problemei cît şi auspra oamnilor dragi(fiindcă deobicei sunt rudele şi prietenii noştri).
Eu consider şi cred că tu, cititorule, ai să mă susţii cînd am să afirm că atitudinea noastră discriminatorie şi indiferentă asupra persoanelor HIV pozitive, este una criminală şi nu există nici o justificare pur omenească a comportamentului nostru.
Eu te consider şi inteligent,capabil să judeci la rece problema virusului HIV şi SIDA, despre care cunoşti că se transmite numai prin sînge, contact sexual,laptele mamei, şi conştientizezi că despre o eventuală infectare poţi afla făcînd testul confidenţial la centrele medicale specializate, iar dacă deja cunoşti acţiunile de risc nu-ţi rămîne decît să le eviţi dar asta nu înseamnă că să te izolezi sau să izolăm persoana HIV infectată. Oamenii depistaţi cu virusul HIV sunt nişte personalităţi la fel ca noi, nu se deosebesc absolut cu nimic de modul de viaţă pe care îl duc iar în unele cazuri chiar ne depăşesc prin modul lor pozitiv, matur, înţelept de a gîndi de a trata viaţa şi problemele ei, sufleteşte sunt de cele mai multe ori mai buni ca noi cei care înloc să învăţăm a poseda această bunătate dăm dovadă de indifernţă şi discriminare. Oare prin ce să sîntem noi mai presus, mai superior decît aceste persoane care ca şi noi iubesc viaţa, şi au un scop în lumea aceasta.

O NOUĂ REVISTĂ PENTRU TINERET - Roua Stelară

La 11 decembrie curent, în incinta Bibliotecii
Naţionale a avut loc lansarea revistei Roua stelară,
nr.4, fondată de Tatiana Buzu şi de cunoscutul
jurnalist şi scriitor Dumitru Mămăligă.
În deschiderea manifestării, directorul bibliotecii,
poetul Alexe Rău, a constatat: „Revista
Roua stelară, care se află la capătul celălalt al balanţei
(şi este un loc bun), este ctitorită, înmugurită
şi rodită deja. Pe parcursul veacurilor nu s-a
inventat nimic nou pentru suflet, iar disproporţia
creează multe lucruri rele. Acad. Mihai Cimpoi
spunea într-un eseu că lipseşte sufletul înrourat, dar este praf de puşcă. În timp ce în Basarabia lumea şi-a pierdut echilibrul, vă doresc să creşteţi tineret înrourat, lucru pe care îl pot face în special revistele literare”.D u m i tru
Mămăligă, şi pe post de moderator, a spus: „Acesta este botezul revistei Roua stelară. Nu demult editarea revistei era doar un vis al meu, iar astăzi scrisorile şi creaţiile literare, sosite pe adresa redacţiei, cuprind întreg teritoriul ţării, avem scrisori din Grecia, Italia, de curând am participat la un festival al revistelor literare la Kiev. Avem prezenţi în sală şi mai mulţi autori de-ai noştri, printre care Alina Talia, Emilia Stagila, Dana Florea, care ne surprind cu un alt mod de a gândi profund al tinerilor. Revista Roua stelară este realizată prin creaţia autorilor. L-am invitat şi pe marele nostru poet Grigore Vieru (se numără printre autorii noştri de prestigiu, alături
de Nicolae Dabija, Anatol Codru, Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, Claudia Partole ş.a.), care, cu regret, n-a putut să vină, dar ne-a spus că facem o revistă foarte bună”.
Poetul Petre Popa a afirmat: „Revista stă bine pe picioare, cred că nu va dispărea şi pentru că are un susţinător serios. Tot ceea ce face Dumitru Mămăligă este iubire. D. Mămăligă insistă că totul porneşte de la Eminescu - fiecare număr al revistei începe cu o cugetare sau cu o poezie a marelui nostru clasic. De vreme ce toţi poeţii au în adâncul sufletului puritatea unui copil, putem afirma că revista are foarte mulţi copii mici şi mari. Doresc colectivului revistei ca Roua stelară să se adune picătură cu picătură şi să se transforme într-un curent literar viguros”. Subsemnata, condamnând totala dezinteresare a Ministerului Culturii faţă de cerinţele spirituale ale tinerilor, s-a bucurat de noua apariţie editorială, propunând revistei Roua stelară rubrici noi.
Compozitorul Iurie Andronic, responsabil de muzică la Teatrul „M.Eminescu”, a dezvăluit: „În paginile revistei au apărut şi câteva dintre cântecele şi versurile mele, care au răsunat şi la radio”. După care a interpretat la pian o lucrare pe versurile Leonidei Lari Fata de lumină din spectacolul „Vreme închisă”.
Foarte tânărul poet, studentul Petru Cliofos, a destăinuit: „Mi-am pus în gând să fac o revistă pentru tineri pe când eram elev la liceu (şi chiar, cu posibilităţile noastre modeste, am scos câteva numere), dar văd că altcineva mi-a preluat gândul. Să scoatem Republica Moldova în lume, cu imagine adevărată, nu falsă, cum ne-o fac cei din
afară. Să facem integrarea europeană cu mentalităţi noi, pe care să le susţinem. Daţi-mi voie să vă propun un imn al revistei Roua stelară, o nouă poezie, care să fie ca un autograf al tinerilor”.
Ion Ciocanu, amintind de revista Pasărea Fenix, editată de Traian Vasilcău, care nu mai este, a insistat că de aceea revista Roua stelară trebuie să aibă o ţintă clară, mai multe rubrici noi, anunţuri despre apariţia noii reviste trebuie să se publice în ziare raionale, sunt necesare mai multe întâlniri prin raioane pentru a o propaga. „Poezia
astăzi este în căutare. Este un semn bun şi sănătos că revista începe cu Eminescu, deşi la Bucureşti unii, lipsiţi de simţul frumosului, spun că Eminescu s-a învechit. Este folositor să se studieze practica unor reviste, cum ar fi Clipa siderală. Să ne interesăm cum fac abonarea cele 1000 de biblioteci care mai suflă. Mă bucur că este această revistă, s-a pornit bine, trebuie să găsim tot mai multă substanţă de gândire, de frumos, redacţia trebuie să aibă şi un telefon. Colectivul redacţiei are multe de făcut, trebuie să ţină piept tuturor exigenţelor” – a mai spus cunoscutul scriitor.
Această lansare de Rouă stelară, adică de nou suflet şi vis, s-a încheiat cu cântecul Stejarul din acelaşispectacol; muzică, versuri şi interpretare - Iurie Andronic.
de Nina JOSU

DOR de DOR

Mă întrebaţi ce este Dorul?
Să fiu sincer nu ştiu cum arată, îi seamănă lui frate-său, ,,Sburătorul” , apare şi dispare, însoţind zeul Cupidon peste tot unde vede inimi uscate de oboseala aşteptării unor miracole suprapămînteşti!
Dorul este carie sufletească şi un Nume de Român. El s-a născut înaintea erei noastre în inima ,, Dochiei şi a lui Traian” , dar care a ramas orfan de mic copil. Într-o bună zi, însă, Dorul a făcut cunoştinţă cu o mioară bîrsană, care i-a arătat noului prieten lumea, cîmpiile şi munţii, pădurile, rîurile şi oamenii.
Excursia i-a plăcut foarte mult şi atunci Dorul a hotărît să se cazeze pentru o bucată de vreme la hotelul ,, Pe un picior de plai
Pe-o gură de rai” , aici el l-a cunoscut pe starul Academiei Păstoreşti, Ciobănaşul-ce din fluier melodios doineşte.
Din acel moment Dorul, Mioriţa şi Ciobănaşul sunt nedespărţiţi, punînd bazele celei mai de succes agenţii de turism ,, Sufletul Românului”.
Aici din toate timpurile sau adresat cel mai de vază personalităţi cu scopul de a-şi petrece cele mai frumoase vacanţe, concedii sufleteşti la cele mai renumite baze de odihnă din Literatura Românească. Spre exemplu: cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin şi Ioan Neculce le-a plăcut cu desăvîrşire la sanatoriul ,, Letopiseţul Ţării Moldovei ” unde Dorul le-a oferit posibilitatea să acceseze cele mai voluminoase pagini web cu conţinut istoric national. Dimitrie Cantemir a avut parte de cele mai frumoase aventuri în parcul de distracţie al ,, Istoriei ieroglifice”.
Vasile Alecsandri a rămas profund impresionat de sauna pastelurilor de la ,, Mirceşti” unde ,, Iarna “ a avut posibilitatea să vizioneze cu Dorul ,, Poveşti la gura sobei”, iar ,,Primăvara” să admire ,, Dimineaţa”!
Între timp, Ion Creangă, la bătrîneţe se înscrie la scoutism, pentru a-şi aduce aminte de copilărie, încercîdu-şi puterile la diferite probe sportive: atletism-,,Pupăza din tei” şi ,, La furat cireşe” , înot- ,,La scăldat” ,schi-,, Popa Tanda”.
Într-o seară, după o zi grea de muncă, Dorul a ieşit la plimbare cu ,,Întunericul” , plimbîndu-se peun mal de lac, la un moment dat îl întîlnesc pe Mihai Eminescu ce îşi aştepta în ,,Singurătate” cu ,,Speranţa” ,,Revederii” ,,Crăiasa din poveşti”, l-au privit cu tristeţe şi şi-au continuat plimbarea prin parcul ,,Luceafărul”.
Istoria celei mai de succes afaceri nu se opreşte aici doar că puţin s-a modificat componeţa grupului trio. Mioriţa împreună cu Mihai Sadoveanu şi Victoria Lipan pleacă să învestigheze cazul ,,Baltagul”, iar Ciobănaşul după ce-şi găseşte în sfîrşit mult rîvnitul ,,Toiag al Păstoriei” din minunata colecţie de suvenire a lui Ion Druţă, iese la pensie.
În aşa fel, Dorul a rămas de unul singur să ducă ,,Povara bunătăţii noastre” în ,,Casa Mare” a sufletului românesc.

INTIMITATE

Magia orelor tîrzii
Privirea îmi îndreaptă
Pe aripi de feerii
La un îngeraş de fată.

În dansul picăturilor de ploaie
Ce topesc geamul transpirat
Curg pe trupul meu şiroaie
Săruturi tandre, de neuitat.

În lumini de fulgere, dansează
Doi sînişori ca doi bujori
Ce nici o clipa nu încetează
Inima să mi-o topească în fiori.

Cu mîngîieri şi atingeri fine
Continui eu să te alint.
Cu versuri dulci şi multe rime,
În astă seara eu te-am cucerit.

Două inimi, un tot întreg
Am devenit în noaptea asta
Pacat, că clipele eterne trec
Şi-nghit timpul din dragoste noastră.

TRINITATE

Iubire cere şi sufletul şi trupul,

Umbriţi de secolul XXI.

Bătăile inimii nu le mai simt,

Iar cerul s-a-ndepărtat de la pamînt.

Rugăciunile sunt transformate în nisip,

Ecoul lor doar şueră în vînt.

Credinţă cer şi pentru suflete-mîntuire

Rog pace şi între oameni doar iubire.

Etern să bată clopotele în inimile noastre

Dangătul Învierii Cugetul să ni-l trezească.

Iubind în taină pîna la ultima suflare

Numai smerenie rog şi-o binecuvîntare.

Ţărmuri îndepărtate în veci să adăpostească

Adevăruri sfinte despre crezurile noastre.

Speranţă cer în umbra soarelui răsare

Pătruns de indiferenţa lumii ce sa autodistruge, moare.

Esenţa vieţii nu pot s-o mai absorb

Rog mîntuire şi-o ultima dorinţă, în acest început de secol mort.

Aştept, poate apare, un chip de înger salvator

Născut din pulberea iubirii şi prin speranţe rătăcitor.

Ţinînd în mîina dreaptă crucea iar în cea stînga-un scut de-apărător

Ajutor cer, ca sa salvăm o inima, un suflet, un popor! . . .

ANI DE SCOALA by Cliofos Galina

Amintirile ne-ndreapta
Spre liceu, spre acea poarta,
Unde ieri stateam timizi,
Ori fricosi, Ori linistiti,
Dragalasi, vioi, fierbinti
De emotii...
Fericiti...
Toti de giduri rascoliti
Inima in piept saarea
In soapta lunga intreba
Care-i profesoara mea?
Cea balaie, sau bruneta?
Cea severa, ori cocheta?...
Iata sunetul s-a dat,
Noi in clasa am intrat
Si in banci ne-am asezat
La Maria sa, priveam
Vorba-i dulce o inghiteam.
Un alint usor plana
Si-n suflet ne-ncoltea
Frumusetea-i admiram
La fata ne luminam,
Cunostinte culegeam,
Dar nici seama nu ne dam.
Ani de zile au trecut
De la marele ,,Debut"
Un dor mare ma apasa
De-a mea scoala,
De-a mea clasa.
Acel tremur de demult
Azi il simt ca la-nceput.
Mai matur, mai implinit
Tot de ginduri rascolit.

INGERII IUBIRII

In cer ingerii pling
Si uda cu lacrimi pamintul.
Din parul lor blond
Cad frunze de dor.
Din aripile lor
Cad fulgi de iubire
Si asta tot,
Doar pentru Tine!

INSOMNIE

De dragul tau,
de la o vreme
la miez de noapte ma trezesc,
ies afara si privesc
cum stelele pe cer
de dorul tau,
in lumini de armonie
se topesc.

Bunica

Te vad in vis si-n realitate
Cu parul nins lasat pe spate,
Te vad iesind in calea mea
Ca o zina, ca o stea.

Te vad mereu cu zimbetul pe fata,
Ce tare mult m-a luminat,
Iar buzele-ti ce-mi dau povata
Le-as saruta neincetat.

Pe zi ce trece-ntineresti,
Cind nepotii dragi calauzesti.
Mereu si-n veci vei fi a noastra
Fiind un dar al unui astru.

MULTUMESC, DOAMNE, TIE,

Multumesc tie, ploita,
Ca-nsetezi a mea gurita,
Potolesti fata pamintului
Si-mi alini bucuria gindului.
Multumesc tie, soare
Ca esti azi atit de darnic
Si-ncalzesti in glie spicul
Care creste ca voinicul.
Multumesc tie, nouras
Ca-aduci umbra la oras
Si apoi cu dusul tau,
Racoresti meleagul meu.
Multumesc, Doamne, Tie,
Ca-mi dai asta avutie.
Asta tara unde cresc,
Linga pomii ce-nfloresc.