RĂZBOI INDIFERENŢEI sau Cum să stopăm procesul îngropării de viu

Prima problemă care mi-o propun să o discut cu tine cititorule, şi pe care ţi-o propun spre meditataţie, este o problema a mea, o problema a ta, problema noastră a tuturor-Indiferenţa. La acest capitol avem de discutat multe, dar astăzi vreau să discutăm despre unul din fructele indiferenţei- Neglijenţa şi descriminarea în cadrul HIV şi SIDA. O dilemă a secolului, care de multe ori în ultima vreme te plictiseşte atunci cînd îi auzi titlul, numele . Eu , însă am să încerc să nu te mai stresez cu polemica subiectului HIV şi SIDA, ci am să încerc să provoc în tine simţul receptivităţii şi al responsabilităţii că poate împreună să salvăm o inimă, un suflet, un OM.
Pentru început vreau să cred că am încredere în tine şi vei face un efort pentru a ma ajuta să lichidăm împreună indiferenţa prezentă în momentul abordării temei HIV şi SIDA. Te chem şi vreau să mă fac prieten cu tine, cititorule ca împreună, că cine ştie poate şi tu ai aceleaşi intenţii ca şi mine să oferim o mina de ajutor celor care au într-adevăr nevoie de noi . Indiferenţa şi efectul negativ al acesteia ,,discriminarea” ne transforma în cei mai oribili monştri, prin neglejenţă şi cel mai grav conştient mergem la îndepărtarea prietenilor, izolarea rudelor, iubiţilor care dintr-un motiv sau altul s-au infectat de virusul HIV şi care nu exclud o parte sau poate totalmente - e vina lor că nu au fost atenţi, sau asemeni nouă la un moment au fost prea indiferenţi şi sine-ncrezuţi că problema/boala dată nu îi va afecta pe ei, şi, în acelaşi timp noi (sănătoşi) purtăm si o mai mare vină, şi prezentăm poate un şi mai mare pericol ca ei.
Ştim cu toţii că comunicarea cu persoanele HIV infectate nu ne dăunează, chiar şi conveţuirea de zi cu zi în anturajul, prezenţa lor nu sunt atît de periculoase pe cît ne imaginăm, dar atitudinea noastră a celora care încă nu sîntem ,,atinşi” demonstrează o atîrnare neomenească atît asupra problemei cît şi auspra oamnilor dragi(fiindcă deobicei sunt rudele şi prietenii noştri).
Eu consider şi cred că tu, cititorule, ai să mă susţii cînd am să afirm că atitudinea noastră discriminatorie şi indiferentă asupra persoanelor HIV pozitive, este una criminală şi nu există nici o justificare pur omenească a comportamentului nostru.
Eu te consider şi inteligent,capabil să judeci la rece problema virusului HIV şi SIDA, despre care cunoşti că se transmite numai prin sînge, contact sexual,laptele mamei, şi conştientizezi că despre o eventuală infectare poţi afla făcînd testul confidenţial la centrele medicale specializate, iar dacă deja cunoşti acţiunile de risc nu-ţi rămîne decît să le eviţi dar asta nu înseamnă că să te izolezi sau să izolăm persoana HIV infectată. Oamenii depistaţi cu virusul HIV sunt nişte personalităţi la fel ca noi, nu se deosebesc absolut cu nimic de modul de viaţă pe care îl duc iar în unele cazuri chiar ne depăşesc prin modul lor pozitiv, matur, înţelept de a gîndi de a trata viaţa şi problemele ei, sufleteşte sunt de cele mai multe ori mai buni ca noi cei care înloc să învăţăm a poseda această bunătate dăm dovadă de indifernţă şi discriminare. Oare prin ce să sîntem noi mai presus, mai superior decît aceste persoane care ca şi noi iubesc viaţa, şi au un scop în lumea aceasta.